Spanac de Malabar

Autori: Costel Vinatoru, Musat Bianca si Bratu Camelia

Familia: Basellaceae
Denumire stiintifica: Basella spp. Prezinta mai multe varietati: Basella rubra L., Basella oleracea Landw., Basella lucida L., Basella japonica Burm.f., Basella cordifolia Lam., Basella nigra Lour., Basella crassifolia Salisb., Basella volubilis Salisb., Basella ramosa J.Jacq. ex Spreng.
Denumire populara: Spanac de Malabar, spanac urcator, spanac rosu urcator, etc.

Origine si raspandire: Zona de origine este Asia tropicala, in special zona Indiei, Noua Guinee si Africa. S-a raspandit in China, Africa tropicala, Brazilia, Belize, Columbia, Indiile de Vest, insulele Fiji, etc. Denumirea de spanac de Malabar este data de zona de origine, coasta Malabar a Indiei. Recent, planta a fost introdusa si in Europa insa nu se cunoaste cu exactitate perioada. In literatura de specialitate apare anul 1688, momentul in care ar fi fost adusa pe teritoriul Turciei. Asadar, in Catalogul Oficial al Plantelor Legumicole din Europa sau Romania nu exista niciun soi inscris la aceasta specie. La S.C.D.L. Buzau spanacul de Malabar a fost luat in studiu dupa anul 1996, constituindu-se o baza valoroasa de germoplasma la aceasta, iar in urma lucrarilor de aclimatizare si ameliorare au fost obtinute doua genotipuri stabile, cu expresivitate fenotipica distincta ce se afla in curs de omologare si brevetare. Una dintre varietati apartine speciei Basella alba si cealalta Basella rubra.

Cele doua varietati, Basella alba si B. rubra

Proprietati alimentare: In zonele de origine este folosita ca leguma pentru frunze, atat in salate, cat si la prepararea supelor sau in combinatie cu legume, usturoi si chilli. In Filipine, frunzele de spanac reprezinta ingredientul principal al preparatului culinar traditional numit utan, care se prepara cu sardine, ceapa, usturoi si patrunjel, si servit pe pat de orez. Atat frunzele, cat si tulpinile se folosesc la supe sau in combinatie cu peste si alte legume, sau creveti. In alte parti ale continentului Asiatic, spanacul se foloseste si la prepararea unui tip special de curry numit Basella curry. Frunzele mari si lastarii pot fi spalati, scufundati intr-un sos special, si apoi prajiti pentru a le face crocante. In Vietnam se folosesc pentru supe alaturi de crabi si luffa. Frunzele nu se gatesc foarte mult, deoarece devin foarte moi si se dezintegreaza, nepastrandu-si textura. Se mai pot folosi si la prepararea ceaiurilor prin infuzie.

Proprietati medicinale: Frunzele sunt bogate in vitamine, in special A si C, fier si calciu. Contin si anumiti compusi fenolici cu proprietati antioxidante. Frunzele uscate contin per 100 g produs: 275 calorii, 0% apa, 20 g proteine, 3.5 g lipide, 54 g carbohidrati, 9 g fibre, substanta uscata 19 g, calciu 3000 mg, vitamin A 50 mg, tiamina (B1) 0.7 mg, riboflavina (B2) 1.8 mg, niacina 7,5 mg, C 1200 mg. Planta este saraca in calorii, iar mucilagiul din frunze este bogat in fibre solubile. Radacinile sunt astringente insa pot fi preparate si folosite ca tratament pentru stomac. Radacinile se mai pot pasa si aplica aceasta pasta pe umflaturi ale pielii si tesuturilor. Frunzele si tulpinile au efecte laxative, iar sucul celular este diuretic, febrifug. Frunzele pasate pot fi aplicate de asemenea pe diverse rani si vanatai. Florile plantei sunt folosite ca antidot al otravurilor. Sucul de culoare rosie din fructe poate fi folosit la tratarea conjunctivitei prin aplicare pe globul ocular.

Alte utilizari: Planta poate fi cultivata cu succes in scop ornamental, in special forma rosie, datorita aspectului viguros si foliajului luxuriant si frumos colorat. Florile, de asemenea au un aspect placut si pot decora pergole, garduri vii, etc. Din fructe se poate extrage colorant natural de culoare mov rosiatic care se foloseste in pigmentarea diferitelor prajituri, dulciuri, bomboane si a altor produse de cofetarie. Culoarea devine si mai stralucitoare daca se adauga putin suc de lamaie.

Caracteristici biologice: Planta perena in zona de origine, insa in tara noastra se comporta ca planta anuala. Planta este o liana, cu radacina fasciculara, cu tulpina foarte frageda si muchiata ce poate ajunge, daca spatiul permite, pana la 10 m inaltime. Planta prezinta numerosi lastari secundari (peste 100). Grosimea tulpinii principale la colet este de 1,94 cm, numarul de lastari principali 6, grosimea unui lastar principal la baza este de 1 cm, diametrul lastarilor secundari este de 0,46 cm.

Detaliu tulpina si lastari

Frunzele sunt carnoase si semisuculente, in forma de inima (cordiforme), prezinta aroma placuta, usoara si textura mucilaginoasa, mult mai mari decat cele ale spanacului comun, cu nervuri rosiatice. Petiolul frunzei are diametrul de 0,44 cm cu lungimea de 1.8 cm. Lungimea frunzei este de 8.6 cm iar inaltimea de 9 cm. Grosimea frunzei este de 0,19 cm iar greutatea de 7,5 g. Distanta medie dintre frunze pe planta este de 5,5 cm.

Detaliu frunze- cele doua varietati

Tulpina varietatii albe este de culoare verde iar varietatea rosie prezinta tulpina de culoare rosu purpuriu. Frunzele sunt insa verzi in ambele cazuri. Atunci cand este strivita, tulpina imprastie o aroma placuta. Florile sunt hermafrodite, de diverse culori de la alb la roz, rosii grupate in spice mici si localizate la axila frunzelor. Este planta autogama comparativ cu spanacul comun care este planta alogama si dioica. Lungimea florii este de 12 cm, diametrul pedunculului floral este de 3,9 cm, numarul de flori/inflorescenta este de 15-20.

Fenofaze- inflorit si legat

Fructele sunt carnoase, compuse tip soroza, cu 4 lobi, de culoare verde rozaliu atunci cand este imatur, iar cand ajunge la maturitate este negru indigo. Diametrul fructului este de 0,92 cm cu inaltimea de 0,53 cm. Semintele sunt rotunde, de culoare neagra cu diametrul de 0.38 cm. MMB=36 g. Valorile inregistrate sunt masurate si observate la SCDL Buzau in campul de experienta.

Evolutia semintei si samanta ajunsa la maturitatea fiziologica

Tehnologia de cultura: Planta prefera solurile expuse la soare, climatul umed si altitudini de pana la 500 m. La temperaturi scazute, planta are vigoare redusa si productia este foarte slaba. Inflorirea este indusa de lunile cu zile scurte. Specia prefera solurile nisipoase, lutoase si bogate in materie organica cu pH ul de 5.5-8. Infiintarea culturii se poate face prin rasad sau semanat direct. De precizat ca are o rezistenta mai mica la temperaturi scazute fata de spanacul comun si nu suporta inghetul. Motiv pentru care, infiintarea culturii in camp prin samanat direct se face dupa 15 aprilie, in zonele mai calde si dupa 1 mai in zonele mai reci. Poate fi cultivat pe tot teritoriul tarii noastre, atat in spatii protejate, cat si in camp, in sistem palisat. Aceasta sensibilitate la temperaturi scazute impiedica germinarea optima a semintelor insa suporta foarte bine temperaturile ridicate, chiar si arsita din timpul verii.

Producerea rasadului se poate face ca si pentru celelalte plante legumicole, pentru camp semanatul se face in prima decada a lunii martie iar plantatul in camp se face dupa 15 aprilie, atunci cand temperatura s-a stabilizat. Pentru spatii protejate reci semanatul se face in prima decada a lunii februarie, iar plantatul in prima decada a lunii aprilie. In spatii protejate incalzite poate fi cultivat pe toata perioada anului. Specia suporta mai multe scheme de infiintare a culturii, atat in spatii protejate, cat si in camp. O atentie deosebita trebuie acordata spatiului de nutritie si asigurarea in optim a spatiului de crestere si dezvoltare a plantei, avandu-se in vedere ca aceasta are aspect de liana si se dezvolta puternic pe verticala. In camp, distanta de plantare intre randuri variaza de la 70-120 cm si 35-40 cm intre plante/rand cu mentiunea ca trebuie asigurat un sistem de sustinere pentru palisare.
 

In spatii protejate, distanta de plantare intre randuri trebuie sa fie de minim 120-250 cm in functie de tipul constructiv si sistema de masini utilizata. Rezultate bune s-au obtinut la SCDL Buzau atunci cand cultura a fost infiintata in spatii protejate in benzi la 70 cm intre randuri si 2 m intre benzi si 40 cm intre plante/rand.

Frunzele se pot recolta pe toata perioada de vegetatie a plantei, in mod esalonat incepand de primavara devreme pana la venirea inghetului. De precizat ca aceasta specie rezista foarte bine la temperaturi ridicate, poate fi cultivata cu succes pe toata perioada verii, asigurand frunze proaspete si de calitate spre deosebire de spanacul comun care nu poate fi cultivat la temperaturi ridicate deoarece emite cu rapiditate tije florale iar cantitatea si calitatea productiei scade semnificativ.

Se recomanda recoltarea esalonata a frunzelor pentru a stimula planta sa produca noi lastari. Lucrarile de ingrijire sunt cele curente, mentinerea curate a culturii de buruieni prin efectuarea la nevoie a prasilelor mecanice si manuale si aprovizionarea ritmica cu apa.

O atentie deosebita trebuie acordata lucrarii de palisat, sfoara ce se leaga la baza tulpinii trebuie sa aiba ochiul larg pentru a nu strangula planta iar planta trebuie dirijata pe sfoara asemenea castravetilor sau fasolei urcatoare, deoarece pe langa tulpina centrala emite si numerosi lastari laterali. O alta lucrare speciala aplicata speciei consta in carnitul plantei ce se realizeaza prin ruperea varfurilor de crestere, pastrand inaltimea dorita de cultivator si pe care spatiul o permite.

Aspect planta camp si cultura in spatii protejate

Potentialul de productie al acestei specii este foarte mare, se pot realiza peste 10 recoltari pe ciclu de productie. De precizat ca recoltarea la spanacul comun atinge productia de 10-15 t/ha pe toata perioada de vegetatie, pe cand spanacul de Malabar depaseste aceasta productie doar la o singura recoltare.

Planta este rezistenta la atacul agentilor patogeni, iar in Romania, nu s-au inregistrat pana in prezent pagube majore provocate de acestia, motiv pentru care planta poate fi cultivata cu succes in sistem ecologic.